joi, 18 februarie 2010

Hero

Poate ca asteptati fotografii noi. Poate ... vreti sa stiti cum am evoluat de cand am intrat la Foto-Video...
si imi pare rau daca va dezamagesc, ... , dar in ultima vreme prea putine fotografii am facut... si mult prea putine care sa conteze ...
Incep sa vad tot mai mult ca NU stiu sa fotografiez. De multe ori, parca pierd momentul incercand sa il surprind cat mai artistic. E bine? E rau? Ma oftic la culme cand vad ca nu am facut o expunere/incadrare buna, sau cand nu am "prins" focusul. la f2.8. Totul a culminat cand am dat-o in bara cu expunerea SI focusul in portretul pentru examen...
vad o groaza de fotografii in fata carora ramai fara replica, si ma intreb "Unde bunica e locul meu in tot puzzle-ul asta? Ce as avea de spus, care sa conteze? care sa faca o diferenta?"

Tot mai mult ma lovesc de concepte precum "Nuclear Family", familia care se distruge din interior. Vad o familie in care vorbesc cu anii, parinti care, pe patul de moarte, vor sa isi vada baiatul si sa ii vorbeasca, dar acesta refuza sa le vorbeasca. Apoi aud de felul in care tatal isi da duhul, cazut in mocirla, langa gard, in timp ce unul din baietii lui sta si se amuza la geam. vecini fiind. Tineri si batrani, beti crita la 10-11 dimineata, sau uitandu-se la un talk-show ieftin, facandu-si cinste unu' altuia cu cate un rand de bautura...

Nu stiu.
Nu stiu.
nu stiu.